miercuri, 3 decembrie 2008

Steaua Bucuresti... solutie tehnica

Imi vine sa urlu. Da! Inima mea este la echipa asta, la numele ei, la puterea ei. De ce imi vine sa urlu? Pentru ca ma imbolnavesc la inima cand vad in ce hal isi dau cu stangu in dreptul pe teren si nu reusesc sa ma faca sa simt si eu bucuria victoriei.

Imi pare atat de rau ca Lacatus ne-a parasit prematur si presimt ca nici Dorinel nu prea ar mai face pureci pe la Steaua. Ideea este cu totul si cu totul alta: nu antrenorul este devina; atunci cand gloaba are Maseratii sau Ferari sau cine stie ce Porsche ce rost mai are sa mai munceasca? Atunci cand salariul lui pe o saptamana mi-ar asigura si mie si lui combustibilul pentru un an intreg, ce rost mai are sa dea si un gol? Nea' Gigi oricum le da "cascavalul" de ce oare sa se mai agite.

Alta chestie pe care am observat-o de curand, mai precis in partida cu Urziceni, ar fii ca ei nu au loc pe teren. Alter-ego-ul jucatorilor este atat de mare incat terenul e prea plin. Din momentul in care unul a fost eliminat(nu doresc sa ii spun numele) spatiul pe gazon a fost mai liber si le-a permis jucatorilor sa-si intinda "fizzele" pe tot terenul. Si uite asa a batut si Steaua noastra a tuturor......

P.S. Dorinel a scapat pentru moment de o "demisie". Cine stie, cunoaste....